E ger afară de îți îngheață și sufletul... Nu vreau să-l las să fie cuprins de frig...Îl țin la căldură și-l hrănesc cu sentimente calde, cu muzică și poezie.
Citind câteva poezii despre iarnă mi-au reținut atenția câteva...Astăzi voi posta Ianuarie de Duiliu Zamfirescu, scrisă în 1888.
Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
Trist şi singur ca un greier
Vălul timpului rupându-l,
Eu aştept să-mi toarcă gândul
Într-un colţ mai cald de creier.
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu